Pe strada asta mergeam spre gradinita!!! Cred ca tot pe sub castanii astia...:) Apoi la scoala ne-au cerut sa ducem o punga de castane in cadrul operatiunilor de genul "pionierii harnici fac treaba altora" si adunam castanele tot de pe Gherea...Altfel spus, copacii astia au vazut o gramada de lume la umbra lor :)
Roland Barthes spunea ceva de genu ca: "Fotografia nu rememoreaza trecutul. Efectul pe care il produce nu e acela de a restitui ceea ce a fost abolit (de timp, de distanta), ci de a atesta ca ceea ce se vede a existat cu adevarat." Poza asta si comentariu tau Imotep ma fac sa fiu de acord doar partial cu ceea ce a spus R. Barthes... mai ales ca subiectul ce se vede inca mai exista... bine nu contest faptul ca ceea ce s-a intamplat cand am declansat nu se va mai putea niciodata repeta din punct de vedere existential.
Multumesc pentru comentariu si ma bucur ca am reusit sa trezesc amintiri cu poza mea.
Barthes a fost scriitor si semiolog, am citit ca a venit si la Bucuresti in anii '50, oare ce-o fi studiat??? Poate ca fotografiile sunt "semne", poate ca atesta adevaruri istorice, realitati, "semne" care au existat si e foarte posibil ca acesti castani sa dispara si sa ramana doar in poza ta, mie insa imi place latura sentimentala a unei imagini care ma leaga de copilarie...Cum sa explicam asta "semiologic" vorbind ? :)
Din cate stiu eu R. Barthes dupa o scurta perioada petrecuta ca lector de franceza la universitatea din Bucuresti, descopera in anii '50 lingvistica si semiologia, incepand din 1960 sa tina cursuri de semiologie si sociologia semnelor.
Nu am idee cum am putea explica asta... probabil ca istoria la fel ca si copilaria e o memorie fabricata dupa retete pozitive, un discurs care aboleste timpul mitic; in timp ce fotografia este o marturie sigura (dar poate trecatoare).
Si pana la urma si pentru mine asta inseamna o poza buna: sa te transpuna in spatiu si timp acolo, sa traduca atmosfera de pe str. Gherea, sa te faca sa simti florile si fructele de castan. Cred ca o sa bifez si eu ca "îmi place".
Da, cand esti legat direct de "subiect", e greu sa apreciezi valoarea fotografiei, inainte de a indragi ce e in ea :) Vroiam sa intreb, de ce e verdele atat de verde, tehnic vorbind, pe ecranul meu apare un verde crud, usor galbui parca...
In legatura cu "subiectul" ai foarte mare dreptate. Tehnic vorbind verdele e asa de verde cred eu ca datorita balansului de alb pe care l-am setat manual cu ajutorul unui carton cu 18% gri (de fapt parctic e o hartie scoasa de mine la imprimanta). Probabil e usor spre galbui datorita soarelui care era usor spre apus si care batea exact din spatele meu.
Am început acest proiect pentru că îmi place să fac poze şi îmi place oraşul Orăştie. Pe acest blog timp de 365 zile am postat câte o poză pentru fiecare zi. Pozele postate aici sunt făcute în oraşul Orăştie şi împrejurimi.
Întreg conţinutul acestui blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Imaginile pot fi citate pe alte bloguri sau site-uri, cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provin, dar nu pot fi preluate de mass-media fără acordul autorului conform legii
aproape ai terminat anul... ce repede a trecut:) dar eu inca nu am gasit o poza cu "Alaska"..nu ma dezamgi Caline te rog frumos.:))
RăspundețiȘtergereChiar ca a trecut repede :) (uneori nu stiu daca sa ma bucur sau nu)
RăspundețiȘtergereRalu vezi la poza cu nr. 211
http://orastie365.blogspot.com/2010/12/211.html
Recent am vrut sa fac o panorama de sus de pe sirena insa nu am primit acceptul propietarului cu cheia de la acoperis.
namoloasa!
RăspundețiȘtergerePe strada asta mergeam spre gradinita!!! Cred ca tot pe sub castanii astia...:) Apoi la scoala ne-au cerut sa ducem o punga de castane in cadrul operatiunilor de genul "pionierii harnici fac treaba altora" si adunam castanele tot de pe Gherea...Altfel spus, copacii astia au vazut o gramada de lume la umbra lor :)
RăspundețiȘtergereRoland Barthes spunea ceva de genu ca: "Fotografia nu rememoreaza trecutul. Efectul pe care il produce nu e acela de a restitui ceea ce a fost abolit (de timp, de distanta), ci de a atesta ca ceea ce se vede a existat cu adevarat." Poza asta si comentariu tau Imotep ma fac sa fiu de acord doar partial cu ceea ce a spus R. Barthes... mai ales ca subiectul ce se vede inca mai exista... bine nu contest faptul ca ceea ce s-a intamplat cand am declansat nu se va mai putea niciodata repeta din punct de vedere existential.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu si ma bucur ca am reusit sa trezesc amintiri cu poza mea.
Barthes a fost scriitor si semiolog, am citit ca a venit si la Bucuresti in anii '50, oare ce-o fi studiat??? Poate ca fotografiile sunt "semne", poate ca atesta adevaruri istorice, realitati, "semne" care au existat si e foarte posibil ca acesti castani sa dispara si sa ramana doar in poza ta, mie insa imi place latura sentimentala a unei imagini care ma leaga de copilarie...Cum sa explicam asta "semiologic" vorbind ? :)
RăspundețiȘtergereDin cate stiu eu R. Barthes dupa o scurta perioada petrecuta ca lector de franceza la universitatea din Bucuresti, descopera in anii '50 lingvistica si semiologia, incepand din 1960 sa tina cursuri de semiologie si sociologia semnelor.
RăspundețiȘtergereNu am idee cum am putea explica asta... probabil ca istoria la fel ca si copilaria e o memorie fabricata dupa retete pozitive, un discurs care aboleste timpul mitic; in timp ce fotografia este o marturie sigura (dar poate trecatoare).
Si pana la urma si pentru mine asta inseamna o poza buna: sa te transpuna in spatiu si timp acolo, sa traduca atmosfera de pe str. Gherea, sa te faca sa simti florile si fructele de castan. Cred ca o sa bifez si eu ca "îmi place".
Da, cand esti legat direct de "subiect", e greu sa apreciezi valoarea fotografiei, inainte de a indragi ce e in ea :)
RăspundețiȘtergereVroiam sa intreb, de ce e verdele atat de verde, tehnic vorbind, pe ecranul meu apare un verde crud, usor galbui parca...
In legatura cu "subiectul" ai foarte mare dreptate.
RăspundețiȘtergereTehnic vorbind verdele e asa de verde cred eu ca datorita balansului de alb pe care l-am setat manual cu ajutorul unui carton cu 18% gri (de fapt parctic e o hartie scoasa de mine la imprimanta). Probabil e usor spre galbui datorita soarelui care era usor spre apus si care batea exact din spatele meu.